Boala parodontală presupune afectarea parodonțiului superficial și/ sau profund, adică îmbolnăvirea sistemului de implantare al dinților- gingie și ligamente gingivale, precum și osul și ligamentele parodontale.
Ca și etiologie, factorul cauzal al bolii parodontale este reprezentat de placa sau biofilmul bacterian, ce reprezintă o comunitate de specii bacteriene ce populează cavitatea orală și prin intermediul peliculei salivare se atașează la suprafața dentară. În condiții de homeostazie orală și igienă orală corespunzătoare (întreprinsă ambulator, precum și profesional periodic în cabinetul de medicină dentară), aceste comunități bacteriene rămân saprofite sau nu dăunează țesuturilor orale. În condițiile igienei orale necorespunzătoare, placa bacteriană recentă se maturează, se înmulțesc bacteriile de la acest nivel și își exercită activitatea nocivă locală. Această placă bacteriană treptat se mineralizează și dă naștere tartrului dentar.
Respectarea indicațiilor de igienă orală acasă, în ceea ce privește tehnica de periaj, durata periajului, etapele de igienă orală, este esențială pentru menținerea unei bune sănătăți parodontale.
Pacientul se prezintă pentru consultație de specialitate- parodontologie, în cadrul căreia, dirijat de către medicul specialist, se obțin informații vitale referitoare la istoricul afecțiunii parodontale, referitoare la antecedente personale patologice (afecțiuni de sănătate generală și tratamente urmate), heredo- colaterale generale sau dentare.
Pacientul este consultat clinic, cu acordul informat al pacientului se realizează fotografii dentare de interes, pentru o mai buna exemplificare și explicare a situației clinice către pacient, precum și pentru monitorizarea evoluției cazului.
Medicul indentifică factorii de risc și favorizanți individuali fiecărui caz, pe care îi explică pacientului și îi oferă sfaturile medicale necesare privind îmbunătațirea situației.
Se evaluează o serie de caracteristici de sănătate parodontală- indici tarttru, placă bacteriană, indici de sângerare, CPITN, se realizează sondare parodontală- evaluarea adâncimii pungilor gingivale/ parodontale, informații cu ajutorul cărora se întocmește parodontograma.
În completarea acestora, se folosesc revelatorii de placă bacteriană ce colorează biofilmul bacterian acolo unde acesta este depus, în nuanțe diferite, conform vechimii placii bacteriene. Această manoperă este utilă medicului specialist pentru a putea explica pacientului situația clinică, ajută medicul pentru a stimula pacientul în obținerea unor mai bune rezultate ale igienei orale întreprinse acasă, precum și ajută medicul în vederea realizării corecte a igienizării profesionale- guided biofilm removal.
În completarea acestor investigații, pacientul este consultat cu ajutorul camerei intraorale SOPROCARE, utilizată în mediul perio, ce identifică coloristic sugestiv pentru pacient zonele de inflamație gingivală, chiar din cele mai mici stadii.
În urma tuturor informațiilor obținute, medicul specialist parodontolog, împreună cu pacientul, stabilesc un plan de tratament, care odată acceptat, se semnează consimțămintele informate corespunzătoare și încep colaborarea în executarea planului de tratament, a cărui durata este variabilă pentru fiecare caz clinic în parte.
Durata unei consultații de parodontologie este de aproximativ 45- 60 minute. În urma acesteia, pacientul primește pe suport scris documente cu informațiile generale privitoare la etiopatogenia bolii parodontale și stadiile de evoluție, precum și privind pașii generali de tratament.
În fazele incipiente, boala parodontală afectează parodonțiul superficial, adică țesuturile de suprafață- gingia și ligamentul gingival. Inflamația acestora poartă denumirea de gingivită. Primul semn al instalării acesteia este apariția sângerărilor gingivale la periaj, stadiu de boală ce nediagnosticat și netratat la timp evoluează, iar inflamația se cronicizează. Pacienții pot observa culoare modificată a gingiei- de la roșu deschis, la roșu aprins sau violaceu, destinderea gingiei cu modifcarea de volum- creșterea de volum prin inflamație, gingia devine lucioasă și friabilă, chiar și detașatp de suprafața dinților. Sângerarea gingivală devine din ce în ce mai importantă și chiar începe sa se producă la masticație, la atingerea ușoară a gingiei și chiar spontan.
Neintervenit la timp, procesul inflamator se extinde dincolo de nivelul gingival și începe sa afecteze suportul osos. În fazele inițiale, osul este afectat calitativ prin demineralizare, boala parodontală ajungând în stadiile profunde și astfel se instalează PARODONTITA. Acest stadiu încă poate beneficia de vindecare prin restitutio ad integrum- vindecare completă și fără sechele (prin tratament corect si complet, implementat la timp și susținut prin igienă orală ireproșabilă, precum și o foarte bună cooperare a pacientului la respectarea indicațiilor)
Depășit însă și acest stadiu de boală parodontală, afectarea osoasă devine și cantitativă, pierzându- se os atât în sens vertical, cât și orizontal, într- un ritm ce variază în funcție de o serie de factori. În stadiile profunde ale bolii, planul de tratament devine mai complex, necesitând manopere terapeutice mai avansate de diagnosticare, tratament antimicrobian, chirurgical non- sau invaziv, biostimulare și tratament funcțional.
Cea mai recentă clasificare a bolilor parodontale descrie 4 stadii de evoluție și gravitate a bolii S1- 4, ultimul stadiu fiind acela în care deja s- au pierdut dinți din cauza mobilității dentare generată de distrucția osoasă.
